Gandindu-ma la cati prieteni am, am ajuns la concluzia ca ei nu sunt multi. Pe parcursul vietii, in drumul tau spre maturitate, ai ajuns la concluzia ca nu cantitatea conteaza ci calitatea. Ajungi la un punct in viata ta in care te simti exclus si fara pereche, acel om care sta si cugeta inainte sa faca ceva, nu mai esti acel copil care ii sare tandara de la orice nimic. Ai o personalitate care s-a format si a ajuns sa se consolideze, nu mai poti nega cine esti pentru ca nu mai vrei sa faci asta. Si astfel iti descoperi adevarata fata, aceea pe care ai tinut-o ascunsca in tine, intr-un loc tainic, unde nimeni nu o poate vedea. Ai tinut-o atat de bine ascunsa crezand ca o sa moara sufocata, dar sa stii : pestii nu se ineaca. A rabufnit intr-o zi, nu ai mai reusit sa o ti sub cheie, s-a revoltat si a aratat lumii cine esti tu cu adevarat. Asa ca ai pierdut cativa prieteni deoarece caracterul nu batea. Te-ai simtit liber vazand ca nu mai trebuie sa te ascunzi, sa pari cine nu esti, sa spui lucruri destepte, sa razi cu mana la gura pentru ca esti stirb de un dinte,dar ai mai pierdut cativa prieteni. Ti-ai descoperit libertatea, ai ales sa faci totul singur, nu ai nevoie de cineva acum in viata ta, vrei sa te descoperi, sa-ti vezi limitele, dar altii au ales acest drum in doi si astfel ai mai pierdut cativa prieteni.

                   Pot spune ca prietenia este o stare de spirit si este formata din acei putini, dar buni prieteni. Ce este defapt un prieten? Mai intai va trebui sa-ti spun cate ceva despre mine pentru a intelege punctul meu de vedere. Eu sunt o intro-extro-vertita! Daca acest termen nu s-a format inca, uite-l. Imi plac oamenii, ma fascineaza, ii iubesc. Pot spune ca orice om nou pe care-l intalnesc imi excita simturile si gundurile. Vreau sa-l cunosc , sa fiu parte din viata lui, sa pot face ceva pentru el. Imi plac oamenii misteriosi, inteligenti, care te fac sa-ti deschizi mintea sa te faca sa te gandesti la lucruri marete. Imi plac oamenii albi, negri, grasi, destepti, mai putin destepti, veseli, tristi. Imi place omul ! Il vad mai mult decat o adunatura de cromozomi, atomi si celule. Le vad trairile, simturile, gandurile. Ma simt ca si cum eu m-as putea baga in mintea acelei persoane. Recunosc, nu as putea trai fara ei.

                   Pe de alta parte, am nevoie de singuratate. Dupa o calatorie lunga prin vietile oamenilor am nevoie sa ma retrag  intr-un colt si sa cuget. Am momente in care nu vreau sa respire nimeni langa mine, vreau sa fiu doar eu si gandurile mele. De ce? Pentru ca gandurile mele au sa te sperie. Pentru ca in minte mea este si o parte intunecata, una care ma face diferita de ceilalti. Nu stiu niciodata cum se manifesta. De aceea aleg sa fiu singura. Urasc sa ma deschid, mi se pare un egoism pe care nu mi-l permit. Eu sa suprim povestea interlocutorului meu cu viata mea banala? Nicidecum! Vreau sa simt prin toate fibrele firul narativ. Nu-mi place sa ma deschid pentru ca nu ma intelegi. Sunt schimbatoare, asta ma face dificila. Nu ma deranjeaza schimbarea, as putea-o practica zilnic. Dar revenind la intreabare, am sa raspund asa : pentru mine un prieten inseamna acea fiinta care nu trebuie sa fie tot timpul langa tine, sa depinda de tine sau sa depinzi de ea, ci acel om care in momentele cele mai grele sa-ti fie aproape iar cand gandesti diferit sa-ti spuna : ” Si eu! Am crezut ca sunt singurul”

                  Permite-mi sa te intreb cititorule, ce inseamna pentru tine un prieten?